English Romana
SONDAJ

Se va mai intoarce Daniel Cîrstea la carma Profi?

  • Da
  • Nu
  • Da, dar sub un alt actionariat
Ajax Loader

Voteaza daca vrei sa vezi rezultatele!

La Judecata de Apoi a buyerilor: Pana unde poate cobori calitatea alimentelor pentru copii?

27/03/2017 19:29

Motto: "Cand am inceput am vrut sa fim numarul 1 in Romania, dar nu numarul 1 in cantitate ci numarul 1 in calitate. Cred ca am reusit acest lucru." URS ANGST

 

La prima vedere, alegerea brandului plus ambalajul multicolor pot da nastere unor zambete. Mini pateul Jimbo este totusi un produs Angst. Iar Angst pentru multi inseamna si calitate. Sau cel putin asa ar trebui sa fie, avand in vedere si sloganul companiei.

 

Privit indeaproape, produsul ridica insa unele semne de intrebare. In primul rand la ingrediente. Combinatia carne de pui – ficat de pui se opreste undeva pe la 75%, restul fiind completat cu ulei de floarea soarelui, sare de mare (!!), condimente, etc. O fi de bine oare atat de mult ulei intr-un aliment pentru copii? Si sarea, oare cata o fi? Ei bine, aici este un alt mare semn de intrebare, tabelul valorilor nutritionale lipsind cu desavarsire. Si totusi, articolul se lafaie pe rafturile Cora si Selgros, semn ca buyerii respectivelor lanturi de retail i-au dat unda verde. Cum si pe ce criterii, ramane un mister.

La capitolul acesta, legislatia europeana este extrem de clara: Valorile nutritionale trebuiesc imprimate pe ambalajul produselor alimentare preambalate (aici). Mai clar nici ca se poate. Ca este asa ne-o confirma chiar seful Angst, intr-un interviu acordat publicatiei de casa, la aniversarea celor 10 ani de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.

Citam din declaratia lui Sorin Minea: „Legislativ, avem un peisaj mult mai clar, iar piata e mult mai ordonata. De aceea spun fara ezitare ca a fost foarte bine ca am aderat la Uniunea Europeana, pentru ca avem de respectat o legislatie care asigura pe deplin siguranta alimentara si care ordoneaza, atât cât poate, afacerile din domeniu”. Si atunci, daca totul este atat de clar, de ce nu sunt trecute valorile nutritionale pe ambalajul mini pateului Jimbo?  Sa nu fie oare la curent seful Angst cu ce fac subordonatii sai sau avem in fata o mostra de ipocrizie?

 

Sarea in alimentele pentru copii

O mancare fara sare nu are gust. Necesarul de sare difera insa functie de varsta. Ceea ce merge pentru un adult poate deveni daunator copiilor. Necesarul zilnic de sare pentru un adult este de 6g. Cantitatea se schimba insa radical atunci cand e vorba de meniurile pentru copii. Astfel, pentru un copil cu varsta cuprinsa intre 1 si 2 ani necesarul zilnic de sare este de doar doua grame. Doza creste functie de varsta astfel ca pentru un copil intre 4-6 ani necesarul zilnic este de 3 grame. Adica jumatate din cantitatea consumata zilnic de un adult. Abia cand ajung la varste intre 7-10 ani copii pot consuma aceeasi cantitata de sare cu adultii. Din pacate, mini pateul Jimbo nu doar ca nu atrage atentia parintilor asupra dozei zilnice de sare ce poate fi pusa in mancarea copiilor dar nici macar nu are trecut procentul acesteia pe ambalaj. Mai greu ca un copil cu varsta intre 1 si 2 ani sa consume pate. De la 3 ani insa nu mai sunt probleme. Este insa varsta la care organismul sau trebuie sa consume maxim 3 grame de sare zilnic. Stiu oare cei de la Angst toate aceste detalii?

 

Pana unde putem cobori calitatea alimentelor pentru copii?

In urma cu ani, buyerul unui lant de retail puncta intr-o discutie privata: „Indiferent cat de jos va cobori concurenta (pretul – n.a.), nu vom umbla la calitatea unui produs pentru copii”. Au trecut de atunci aproape 14 ani si regulile par sa se fi schimbat. Fie calitatea produselor pentru copii a trecut pe plan secund, fie buyerii au acum cu totul alte prioritati. Culpa este insa una comuna. Marile companii producatoare au departamente si angajati calificati ce gireaza calitatea produselor si, mai cu seama, retetele incluse in productie. Si totusi, rafturile magazinelor sunt pline cu produse de o calitate indoielnica. E adevarat, pretul poate fi un indiciu. Omul simplu insa nu isi pune intrebari de ce kilogramul de parizer costa doar 5 lei, croissantul cu „ciocolata” coboara la 0,49 lei sau PET-ul cu doi litri de racoritoare nu valoreaza decat 0,79 lei. Vina este asadar una comuna: si a celor ce produc astfel de bombe alimentare dar si a celor ce le listeaza cu nonsalanta, fara sa se gandeasca la efectele negative pe care genul acesta de produse le poate produce in timp.

ec. Florin Frasineanu

 

 


Toate actualitatile