English Romana
SONDAJ

Ce program credeti ca vor avea magazinele moderne, in an centenar, de Ziua Nationala a Romaniei?

  • Program normal
  • Vor fi inchise
  • Nu stiu
Ajax Loader

Voteaza daca vrei sa vezi rezultatele!

Carne dezosata mecanic, apa, piele de pui si sorici. O reteta de parizer ieftin, menita sa ingroase profitul companiei producatoare  

06/02/2019 16:23

100 felii. Departe de a fi un simplu element de marketing, numarul vine ca o garantie din partea producatorului, clientul avand astfel convingerea ca poate obtine dintr-un baton de parizer (cel putin) 100 felii. Nimic mai fals. Am stricat doua batoane si tot nu am reusit sa trecem de 90. Textura parizerului cu piept de pui Alpinia este moale iar membrana necomestibila, tare si foarte rigida. E nevoie de o mana sigura si un cutit extrem de ascutit. Sau de un feliator. Cati au insa asa ceva in casa? Sa tai la mana 100 felii, fiecare „cam de 3mm” dintr-un baton de doar 25cm nu este doar o provocare ci si o problema de aritmetica primara. O problema ce nu poate fi rezolvata.

Dar de ce „cam 3mm”? Raspunsul ni-l ofera tot producatorul pe eticheta aceluiasi produs: „pentru maximum de gust”. Simplu, nu? Nu. Citind denumirea produsului, gandul zboara instantaneu spre pieptul de pui. Inca odata, fals. Ingredientul trecut cu litere mari este o alta capcana de marketing. Semnalul de alarma ar trebui sa vina dinspre prepozitia „cu”. Prezenta ei este un avertisment pentru consumator, semn ca respectivul ingredient reprezinta un procent nesemnificativ in ecuatia finala. Si atunci, de unde vom avea un „maximum de gust”?

Incercand sa rezolvam aceasta dilema, parcurgem lista de ingrediente: „carne pasare dezosata mecanic (30%), apa, piele de pui (20%), piept pui (5%), proteina vegetala din soia, sorici, amidon de cartofi, sare, stabilizatori (difosfati), condimente si extracte de condimente, zaharuri, antioxidant (acid ascorbic), arome naturale, colorant (carmine), conservant (nitrit de sodiu)”. Mai aflam si ca produsul poate contine urme de mustar si lapte. Ne aflam asadar in fata unui produs ieftin, cu ingrediente de joasa calitate, fara valoare nutritionala*. Si e suficient sa enumeram aici cele 30 de procente de carne pasare dezosata mecanic plus alte 20 procente de piele de pui. Practic, jumatate din reteta parizerului cu piept de pui Alpinia contine resturi ramase din procesul de productie. Resturi pe care producatorul, in loc sa le arunce sau sa le transforme in mancare pentru animale, le-a amestecat frumos cu apa, sorici (de porc), proteina vegetala din soia si amidon astfel incat mixul sa ramana cat de cat stabil. Le-a ambalat frumos, a gandit si un mesaj comercial si a iesit cu ele in piata, listandu-le chiar si in retailul modern. Avantaj la producator! (In paranteza fie spus, ar fi fost interesant ca buyerii marilor lanturi sa-l invite pe reprezentantul furnizorului sa taie in fata lor fix 100 felii, fiecare cu o grosime „cam 3mm”. Banuim, din moment ce produsele au fost listate, ca partile au ajuns la un consens, sarind peste proba practica...).

  

Pozitionarea retetei Alpinia pe segmentul low este parte din strategia grupului de firme Cris-Tim, grup in cadrul caruia functioneaza si fabrica producatoare, Prodcom Impex SRL din Magureni, judetul Prahova. Apartenenta fabricii la grupul de firme Cris-Tim nu este insa evidentiata pe ambalaj. Clientul nu are nici cea mai mica idee ca produsul de fata apartine aceluiasi grup de firme care si-a propus sa revolutioneze alimentatia romanilor, oferindu-le inegalabila „Reteta curata”. O reteta care oricat ne-am dori sa fie curata, pastreaza in continuare (si) apa printre ingrediente. Teoretic, pentru mezelurile Alpinia, Grupul Cris-Tim a procedat corect. Informatiile prevazute de lege sunt trecute pe ambalaj. Inclusiv valorile nutritionale si datele de identificare pentru fabrica producatoare. Trebuia oare sa existe pe eticheta si brandul Cris-Tim? Nu. Ca sa intelegem insa duplicitatea producatorului, trebuie sa ne intoarcem spre o declaratie facuta de fondatorul si presedintele grupului de firme Cris-Tim. O declaratie de suflet, menita sa garanteze in fata oricui calitatea produselor Cris-Tim.

Cand fondatorul si presedintele companiei face o astfel de declaratie este cat se poate de clar ca se refera la intreg portofoliul Cris-Tim. Adica si la produsele Matache Macelarul, Bunea Haiducul, Gostat, Obrajori sau Bunatati, si la mezelurile Csardas, linie care desi produsa in Romania poarta cu mandrie pe ambalaj tricolorul maghiar, si la lactatele Mugura dar si la mezelurile Alpinia. Pentru ca si ele poarta in final girul sau personal.

Ipocrizia producatorului nu se opreste insa la aceasta declaratie alunecoasa. Este evident ca avem in fata o linie de mezeluri ieftine, produsa special pentru consumatorii cu venituri reduse. Cand faci insa un astfel de produs si pui in el toate resturile care-ti raman din procesul de productie, special ca sa obtii un pret cat mai redus, de ce mai trebuie sa pui si apa? De ce mai trebuie sa iei si ultimul ban din buzunarul celor care si asa au veniturile limitate? In ciuda pozitiei de lider de piata, Grupul Cris-Tim pare sa iubeasca apa. O gasim peste tot in retetele sale, inclusiv in cateva dintre meniurile ready meal. Explicatia este simpla si tine strict de profitabilitate. Apa este un ingredient ieftin care, odata ce este incorporat in produsul finit preia valoarea acestuia. Firma producatoare are astfel la dispozitie o parghie importanta cu care isi poate controla costurile si, implicit, profitabilitatea. Cu cat procentul de apa este mai mare cu atat intra mai multi bani in conturile firmei producatoare. De asta poate Cris-Tim trece mereu sub tacere procentul de apa inclus in mezelurile sale. In cazul parizerului cu piept de pui Alpinia, putem doar sa banuim ca apa detine intre 20 si 30% din greutatea produsului finit. Enorm chiar si pentru un produs low. Ca sa putem intelege dimensiunea business-ului Cris-Tim, sa luam insa un alt axemplu. Un salam care costa 30 lei kilogramul, daca are in componenta sa doar 10% apa, aduce 3,00 lei in conturile Cris-Tim. Trei lei pentru fiecare 100g apa adaugata la fiecare kilogram de mezel. Multiplicati aceasta cifra cu cele 150 tone cat reprezinta productia zilnica de mezeluri a fabricii Recunostinta. Oare o fi rau sa obtii zilnic cateva sute de mii de lei doar din apa de la robinet adaugata in mancare?

ec. Florin Frasineanu

 

*Produsul Alpinia Parizer cu piept de pui obtine un punctaj Nutri-Score D, punctaj influentat negativ de cantitatea mare de sare si de acizi grasi. Prezenta nitritului de sodiu reprezinta un semnal de alarma, consumul acestui aditiv alimentar prezentand un nivel ridicat de risc.    

 

Nota brandprivat.ro – Este regretabil sa vedem ca in Romania, tara membra a Uniunii Europene, pe rafturile marilor magazine se regasesc in continuare multe produse alimentare de o calitate indoielnica. De acord, exista un segment destul de important de consumatori cu venituri sub medie dar asta nu justifica usurinta cu care companiile producatoare au coborat standardele de calitate.

 

Va recomandam sa cititi si:

Eticheta curata mai curata decat Eticheta curata - 25/06/2018

 

 


Toate actualitatile